Astazi.. la ora de romana am citit o poezie de Nichita Stanescu,care a fost adaptata pe o melodie,pe care o stiam de acum ceva timp si de care mi-am amintit,as putea spune...zambind.Enjoy!
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu